Parodontoza progresează treptat, de la o inflamație ușoară a gingiilor (gingivită) până la pierderea dinților în cazurile avansate. Este important să recunoaștem stadiile bolii pentru a interveni cât mai devreme posibil.
Gingivita este stadiul incipient al bolii parodontale și se manifestă prin inflamarea gingiilor din cauza acumulării plăcii bacteriene. Gingiile devin roșii, sensibile și pot sângera ușor, mai ales în timpul periajului sau folosirii aței dentare. La acest stadiu, afectarea este încă reversibilă, deoarece infecția nu a ajuns la osul din jurul dinților. Printr-o igienă orală corectă și vizite regulate la dentist, gingivita poate fi tratată și gingiile se pot vindeca.
Dacă gingivita nu este tratată, boala progresează către parodontită superficială. În acest stadiu, placa bacteriană se întărește și formează tartru sub gingii, afectând țesuturile din jurul dinților. Gingiile încep să se desprindă de dinți, formând „pungi” în care se acumulează bacterii și mai multe resturi alimentare.
Aceste pungi se inflamează și încep să afecteze osul care susține dinții. Simptomele pot include respirație urât mirositoare (halitoză), retracția gingiilor și sensibilitatea dinților. La acest stadiu, deși afectarea este ireversibilă, tratamentul cu laser sau alte metode non-invazive pot stopa progresia bolii.
În parodontita moderată, deteriorarea osului și a ligamentelor care susțin dinții devine semnificativă. Pungile parodontale se adâncesc, ceea ce permite bacteriilor să pătrundă și mai adânc în țesuturile de susținere. Dinții pot începe să devină mobili, iar gingiile să se retragă vizibil.
La acest stadiu, tratamentele pentru a încetini progresia bolii sunt mai complexe și pot include atât intervenții cu laser, cât și tratamente chirurgicale mai invazive.
Parodontita avansată este ultima etapă a bolii și cea mai gravă. În acest stadiu, osul și țesutul care susțin dinții sunt distruse aproape complet. Dinții devin foarte mobili și, în cele din urmă, pot cădea sau necesită extracție.
Simptomele includ durere intensă, sensibilitate extremă și dificultăți în masticație. La acest punct, tratamentele sunt limitate, iar pacienții au nevoie adesea de proceduri reconstructive sau de înlocuirea dinților pierduți cu implanturi dentare.